Chiajna este o localitate în judeţul Ilfov, Muntenia, România.

 

Situată în partea de nord-vest a Municipiului Bucureşti, în continuarea cartierului Militari, străvechea comună Chiajna s-a dezvoltat şi se dezvoltă pe malul drept al râului Dâmboviţa. Este străbătută de autostrada Bucureşti-Piteşti, de Şoseaua de centură a Capitalei, de căile ferate Bucureşti-Giurgiu şi Bucureşti-Craiova. Satele componente ale comunei sunt: Chiajna, Dudu şi Roşu

 

Istoric -   Data precisa a intemeierii satului Chiajna si actuala denumire a comunei nu sunt cunoscute, dar se stie ca in anul 1787, cand a ars palatul lui Constantin Voda Ipsilanti de pe mosia Cotroceanca, satul Chiajna era deja injghebat. Din cronica orala si din cele povestite de unii batrani ai satului, aflam ca inceputurile sunt legate de cele 17 familii, 7 din Cernavoda si 10 din satul Strecleni, care au fost aduse de catre Imparateasa Ecaterina a II-a a Rusiei si asezate pe mosia Boja. Se presupune ca cernavodenii au fost stramutati mai intai, intrucat ei au ocupat terenul din partea apei, acesta fiind mai fertil. Denumirea comunei, dupa unele informatii, se pare ca vine de la numele jupanesei Chiajna, sotia vornicului Cernica-Stirbeiu, caruia i-a apartinut la inceput mosia pe care s-au asezat cele 17 familii de cernavodeni si stricleni (satul Streclau - Slivin din Bulgaria). In legatura cu existenta satului Dudu, se presupune ca este mai vechi decat Chiajna, datand din anul 1725, iar in ceea ce priveste denumirea, s-a pastrat o legenda potrivita careia ar fi existat un dud batran la radacina caruia s-a plantat vita de vie care cuprindea cu mladitele ei intreaga coroana a dudului. Nici despre satul Rosu nu s-a gasit un document scris, din amintirile unora rezulta ca satul a luat fiinta pe la 1700, primii locuitori fiind tigani impartiti in doua categorii: de laie si de vatra, asezat pe mosia boierului Rosianu, de la care se presupune ca satul a primit numele. Comuna a primit pe parcursul timpului si alte impartiri teritoriale. Initial, Chiajna a fost compusa din satele Chiajna, Dudu, Giulesti (cartierul de azi al Capitalei), Catane si Rudeni (actualmente apartinand comunei Chitila), satul Rosu constituind o comuna aparte.In anul 1939, satele Chiajna si Giulesti trec la orasul Bucuresti si in anul 1958, comunei i s-a data configuratia pe care o are si astazi.

 

Doamna Chiajna O Doamna culta. Adevarurile despre lucruri se spun repede, adevarul despre om se aduna cu vremea si se întregeste marturie cu marturie, parere cu parere. Despre Doamna Chiajna, exista înclinarea de a o vedea mai mult ca sotie a domnului muntean Mircea Ciobanul, profund implicata în nesfârsitele si atât de caracteristice noua, din pacate, lupte fratricide, români contra români, anume dintre Draculesti si Basarabesti, atât istoria cât si literatura subliniind caracterul ferm, energic, al acestei doamne, combinat cu abilitati de invidiat în intriga diplomatica. Or, diplomatia mare cere cultura, si atunci nu se poate sa nu subliniezi calitatea Doamnei Chiajna de fiica a voievodului Petru Rares, fiu al lui Stefan cel Mare, ale carui începuturi culturale destoinicul urmas le aduce la o stralucire de vârf, pictura murala a bisericilor noastre din Moldova de Nord stând astazi în patrimoniul umanitatii ca una dintre cele mai pretioase podoabe ale Rasaritului. Perpetuu preocupat de a-si largi mosia spre Pocutia si Polonia, si în special spre Ardeal, Petru Rares, tatal Doamnei Chiajna, predecesor al lui Mihai Viteazul este, iar trimiterea fiicei lui sotie voievodului de la Târgoviste aminteste de acele subtile stratageme românesti de a pastra Unitatea Neamului peste hotare artificial mentinute de imperiile din jurul nostru. Despre acest voievod ce tinea curte de factura europeana, Nicolae Iorga ne subliniaza “dorinta-i de a juca un rol în istoria universala, pe care personalitatea lui îl îndreptatea”, si noi ne putem face o buna impresie despre acest rol consultând relatarea solului moscovit la Suceava, Ivan Peresvetov, Bolsaia celobitnaia, accesibila prin recenta, înca în librarii, minunata carte a lui Sorin Dumitrescu despre Chivotele lui Petru Rares si modelul lor ceresc. Precum Relatarea despre Dracula-Voievod a lui Feodor Kuritîn a fost carte preferata a lui Ivan cel Groaznic, asa aceasta descriere a stralucitei curti a lui Petru Rares a influentat cresterea spre cele culturale a împaratiei Rusiei. Eram, asadar, pentru Rasarit, Occidentul. Iar pe Doamna Chiajna, fiica a voievodului Petru Rares, trebuie sa o vedem ca pe o doamna culta. Am fotografiat, pentru PAS CU PAS, minunata ei statuie într-o zi noroasa de toamna si m-a surprins, în inspirata reprezentare în bronz de catre sculptorul Nicolae Popa, o luminozitate dintr-aceea de care, pe vremuri încâlcite, nu poate da omului decât cultura. Vad în de acum traditionala Sarbatoare de la mijloc de noiembrie a Comunei Chiajna constructia pas cu pas a unui mit si consider ca un asemenea demers, în vacarmul mediatic contemporan, e de natura culturala.

 

La mijloc de noiembrie, Ziua comunei Chiajna! A devenit o tradiţie ca la mijloc de noiembrie fiii Chiajnei să se reîntâlnească.Este un prilej de evocare a realizărilor personale şi a progreselor localităţii. Sărbătoarea se bucură de o largă participare, nu numai a chiejnenilor. Pot să se întâlnească într-un cadru informal oameni politici, oameni de afaceri, oameni de cultură, aruncându-se punţi de la o mentalitate la alta, de la o viziune despre viitor la altă viziune, urmările unor astfel de contacte neputând fi decât în folosul tuturor. Asupra tuturor manifestărilor veghează, între toamnă şi iarnă, parcă din vremuri străvechi, minunata reprezentare sculpturală a Doamnei Chiajna.